Reflexii din oameni
oglinzile surpate în conștiința orașului
au multe chipuri înghețate
oameni de gheață și zăpadă
e plin vacarmul de nea
ei coboară să fie aplaudați
să aducă lumina din visterie
crezul unei înnoiri
a omului bionic
pe la colțuri supraomul se ascunde
cuprins de mersul pe sârmă
neștiind când va răsări
din bobocul noii orânduiri
oglinzile surpate în conștiința orașului
se crapă de la atât frig între figuranți
soarele desenează vitralii
din urma unei civilizații îngâmfate
bucurându-se ca un pictor avangardist
de abstract împroșcat cu vitalism
de durerea de făuritor cu lacrimile de estet în fața tabloului accidental
oglinzile surpate în conștiința orașului
au înghețat în cărți de duzină
unde tinerețile arzătoare
scriu cu tăciuni stinși
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre pictură
- poezii despre oraș
- poezii despre durere
- poezii despre desen
- poezii despre cărți
- poezii despre conștiință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.