Păsul
Purtai cu sfială rochia subțire prin iarnă
ca să-i dai și frigului un pic de mândrie
că există,
coteai odată cu drumul
deși eu te așteptam
în linie dreaptă,
avea vârsta ta de atunci
iar eu și acuma o mai caut
dar nu găsesc decât amintiri.
poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vârstă, poezii despre rochii, poezii despre mândrie, poezii despre iarnă, poezii despre existență sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.