Suntem săraci fără credinţă. Mergem prin zloata păcatelor orbi şi flămânzi de esenţa acelei iubiri simple, extraordinoare şi imperios necesară sufletelor noastre plăpânde. În plămada aceasta de lut şi efemer e o minune, un drum şi-o clipă divină de veşnicie. Avem acelaşi Cer şi-un Tată, o fărâmă de hazard şi speranţa că darul vieţii ne va conduce spre mântuire. Strigă glasul acesta al conştiinţei din toţi rărunchii, însetat de bunătate şi blândeţe. Omule, ajută-mă să iubesc, să mă iert, să ne fim rugă şi sprijin în lupta ispitelor. S-a născut Mântuitorul în fiecare şi mai ales pentru fiecare nedemn de-atâta binecuvântare. Să ne întâlnim smerit într-o rugăciune sinceră până la porti de Rai. Şi să iubim! Acesta-i primul pas spre mântuire. Cred Doamne, ajută necredinţei mele!

Andreea Palasescu (25 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!