Calul alb
În timp ce îmi deplâng
veștejirea zilelor mele
Ea cu ochii în lacrimi
îmi spune povestea
Calului alb
cel care a înfruntat
toate urgisirile
în pofida piedicilor
și a vremurilor de restriște.
Basmul Ei
se schimbă-n alinare
când calul alb din poveste
îl văd transformându-se
în făptura celei care-mi poartă
grija Ei afectuoasă
față de zilele
și nopțile mele
tulburate de neliniști
și neodihnă.
***
Istovită de frământările mele
blânda făptură ațipește...
În visul ei
eu ceață fiind
mă preschimb în picătură de rouă
alunecată pe un fir de lăcrimioară
așezată pe a ei pernă albă.
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre cai
- poezii despre alb
- poezii despre visare
- poezii despre rouă
- poezii despre ochi
- poezii despre obstacole
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.