Atelier de îndumnezeire
melancolia albă printre zăpezi de-argint
iubire înrădăcinată în instinct epopeic
prilejuri de încântare și de alint
salturi peste agonie cu avânt frenetic.
e forfotă-n atelierul de îndumnezeire
din lacrimi și culori pictez un Crist
sculptez în lut o stea cu strălucire
cu ochi imens cu iris de ametist.
până la oboseală șlefuiesc gânduri
zâmbetele care nu se crispează
în slove aranjate rânduri, rânduri
lumina divină ninsă-i de o rază.
iedera nemuririi învelește ziduri
în pustiul iernii să fie verde oază.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre arte plastice
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre sculptură
- poezii despre pictură
- poezii despre oaze
- poezii despre melancolie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.