La școala vieții
învăț la școala vieții sunt autodidact
natura-și etalează splendorile în vers
în toate minunile create cu tact
de bunul Dumnezeu stăpân pe univers.
limpezi viziuni se scurg din izvoare
se transferă-n mine cu murmur duios
la frici și spaime voi pune zăvoare
să nu tulbure azurul senin melodios.
cerul cu stele mereu m-a surprins
și luna veghetoare ca o bună mamă
mângâieri angelice din necuprins
învață inima să n-aibă teamă.
lumini îngerești cu ochii-am cuprins
învăluindu-mi tâmplele că o năframă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre frică
- poezii despre școală
- poezii despre școala vieții
- poezii despre viziune
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.