Vorbind la iphone pe acoperişul lumii

plâng în neştire între atâtea sunete
ce-mi zguduie oasele dintre verbe
şi văd uimit cum femeile pe care le admir
fac pe ele între fericire şi extaz
simt uneori că viaţa are sens
când văd muntele sacru al dacilor
că aruncă stânci cu cap de om peste sufletul meu
şi femeile mele au ochii albaştri
ca să vadă clar destinul
când se joacă de-a vaţi ascunselea
cu morfina care ţine mumiile-n muzeu
vă daţi seama ce-ar însemna o invazie
de suflete în saci de iută înmuiaţi în canabis?
toţi nebunii de la spitalul 9 care se cred când Napoleon, când Steve Jobs ar încărunţi pe acoperiş
vorbind la iphone cu bunul Dumnezeu
şi ce s-ar face lumea dacă Dumnezeu
n-ar mai controla câştigul la loto?

poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!