Unde copacii sapă desculţi după apă

în mod normal aş lua-o ca pe un compliment
ilustraţii cu ipostaze teatrale sărutări plus nenumăratele scrisori
de la cei care sperau să-şi întâlnească iubirea
lecţia ferocităţii dezgustul sau nebunia
mă trezeau cu dorinţe insuportabile
la douăzeci de ani nu-i o ruşine să lupţi
cu obsesia unei toamne ploioase în care viciul împarte bezele
realităţii imediate

copaci uzi până la piele trudesc inutil împotriva naturii
suntem prizonierii aceleiaşi disperări
mutilaţi de un somn dezordonat şi greu de pătruns
- război adulat precum iluzia păcii mondiale ce-a ţinut prima pagină
mai mult de un secol

soldatul-erou este tipul ce strânge într-o mână creionul în alta arma
iar
uneori le foloseşte pe amândouă
fără să-i fie temă că va pieri de sabie
soldatul-erou este tipul lăudat de politicieni şi evitat de toţi cei care
nu sunt obişnuiţi cu mirosul câmpului de turbă pătat de cete verzi de greieri
ce adoră mocirla
soldatul-erou este un înger cu aripi nepotrivite să poată străbate distanţe
mai lungi decât trecerea Mării Roşii
într-un moment ireal dar cu atât mai cumplit
când în cultura lumii moartea nu înseamnă sfârşitul
nimeni nu trage
ieşim din tranşee
ne facem cadou ţigări şi ziare din capitale neatinse de ciumă
primim poze pe care mai târziu istoria va mâzgăli peste zâmbete
peste speranţa din priviri şi tot ce ar mai fi rămas omenesc în expresie

simplul gest de a întinde mâna ne făcea trădători
precum aceşti copaci puşi să caute apă împotriva voinţei lor de a-şi arăta
slaba credinţă
atunci când dorinţa nopţii se furişează prin spate
părând parcă să spună
şi mâine e-o zi

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!