Penelopa
nu ai vechime în zboruri
neomologate ți-s văzduhurile de carne prea tânăr ești
prizonier benevol între oglinzi ucigașe
doar accidental
mai vii spre mine cu privirea atârnată pe umăr
nu dai autograf de prezență nimănui
ție cu-atât mai puțin
strig
ithaca ulise
ithaca așteaptă să spinteci gura dragonului
cocoașa amintirii un rug cu flacără albă
stigmatele fugii rumenesc timpul prea larg dintre noi
poduri de ceață ne cresc în vârful buricelor
umplem alternativ sânii speranțelor cu fum uneori plângem
naște-mi un prunc fără tălpi
chiar de taci voi ști că gleznele tale refuză să fie
creanga pe care mărul coace ispite
chiar fără șarpe și țărmul putrezit în cal
troia sapă ruine
uitarea împletește corzile sângelui raiul devine lichid
cerul părăsește ca un transfug albastrul
mănânc vieți fără să număr
te mai strig odată
ithaca ulise
sfâșii pânza cu vulturi
suveica de oțel mi-a străpuns urzeala trupului
pe zidul dintre noi mucegăiește timpul
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre vulturi
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre sânge
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.