Vis de iarnă
Vine iarna în vis frumos de sărbători
Colindătorii șerpuiesc în inimile noastre înghețate
Cântându-ne o streașină plină de țurțuri
Ce se topește în vraja albului de copil naiv
Focul neistovit arde în soba iubirilor
Trosnesc inimile timidele de lumină roșie
Nucile bătrânele și colacii încolăciți se miră
De atâta cald și atâta bine revărsat în mine
Ninge cu povești cerești și amintiri uitate
O noapte de iubire se ridică prin coșul casei
Să încălzească frigul din cerul nefericit
Și vinul insinuat mișelește ne sufocă plăcut
În patima trupului desfrânat în desfătare
Să fie iarna cât mai grea, ce-mi pasă mie
În mine soarele pârjolește și crește verde
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.