Nobel
am rămas cu închisorile noastre de aer
cu umezeala rece a insomniilor
mergem tot mai greu
tot mai aduși de spate/ numărând
câte zile câți ani câte vieți
facem cunoștință cu siluete îmbibate în tuș
le recunoaștem mirosul impregnat în hainele de duminică
tragem aer în piept de fapt tragem fum
noi ne-am pus inimile la fereastră
nobel
lumina trece prin sânge
se așază pe obiecte ca o piele subțire și caldă
stăm înăuntru vorbim facem planuri
cele mai guralive sunt oglinzile
când un conflict depășește previzibilul
agitația trece în patrimoniul nostru celular
copiii părinții și moartea
acum vin și te-ntreb
nobel
închisorile noastre de aer sunt pentru totdeauna?
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gela Enea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre telefonul mobil
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.