Crăciunul fado
de Crăciunul acesta lumea ta de după blocuri cu petarde și abonament la sală
vine în slow motion spre centru
unde parada costumelor populare
atrage gură-cască
știi regulile dar ești într-un fucking continuu
cu umerii tatuați
ca un Atlas modern pe centura orașului
plin de brazi și gaze de eșapament
la semafor îți întind telecomanda vieților fragile cu carcasa lor invizibilă
iar tu accepți compromisuri artistice
te trasformi într-un oarecare gata de spech-uri sterile
taci lângă bradul înalt cu ace verzi și inspiri
monotonii griji vapori de cărți
pot opri numărul celor ce se convertesc la infinit în cetățeni de rangul I
dar nu pot să închid ușa zilelor xeroxopiate cu fumul lor banal de edemeride
ai pentru mine mâinile încă roșii sufletul desenat în grafitti pe marele zid al Craiovei?
așteaptă noaptea bibliotecilor deschise noaptea aceea cu foșnet velin
când mă voi scrie pe starea ta de pinkemoji
și te voi iubi în timpul vânătorii de vrăjitoare ca atunci... ca atunci
când parbrizele fumurii scriau istorie
în oraș mulțimea vrea sărbătoare se vede
că republica lui Platon nu este suficientă
anonimi ai orașului chefuiesc
iar cetățenii de rangul I trimit tribunilor culturii
arta de a ferici poporul cu minimum de cuvinte
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.