Zâmbești din nou
O mână simt pe fruntea-mi înghețată că trece ușor
Și tâmplele-mi zvâcnesc încălzite de dor.
Dincolo de abis mă prăbușesc în umbrele fericite,
Iar lumea-ntunecată, stă acum ascunsă-n iubire.
Stând pe o stâncă, undeva la capat de drum,
Mi se pare că totul în jurul meu e alb acum.
Atâtea lumini în seară inundă străzile pline
Ca să găsesc curajul să pot zbura către tine.
Și stelele se pare că-s scânteietoare tăceri
Iar lacrimile sunt reci și amare forme de dureri.
Îmi dai drumul să te văd și-mi zâmbești din nou
Și sufletul meu o să tresară ca-n tablou...
poezie de Eugenia Calancea (19 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.