Gheorghe-al meu, ce Moş Crăciun!
O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce şi cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineaţă, la cumpărături să merg-
Era frig, era şi ceaţă, ochelarii dau să-i şterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei şi îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma preţurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga şi în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coşul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moş Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n braţe, slabă şi cu ochi de jad.
Mă opresc şi mă uit bine, chiar şi fără ochelari,
Moşu-o mângâia pe fese şi pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc şaşiu-
M-a văzut, se înnegreşte, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă feţe feţe şi-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl ştiam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă şi-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga şi suna din clopoţel.
-Maricico, nu vezi bine şi nu e ceea ce crezi,
Este fata lu' Elvira, blondina cu ochii verzi;
O-ntrebam ce îşi doreşte, să-i aducă Moş Crăciun,
Dar cum ştii că n-aud bine, mai aproape-am vrut s-o pun.
-Şi cu mâinile pe ţâţe şi mai jos ce
căutai?
-Îi era frig, sărăcuţa, îţi explic tot, numai stai,
Uite-aicea lângă mine, draga mea, nu fă scandal,
Tot ce ai văzut, femeie, nu-i nimica sexual.
E şi ea tot o copilă şi cum tremura de frig,
Am luat-o eu în braţe şi ea s-a făcut covrig.
-Ei, Gheorghiţă, crezi că-s proastă şi nu văd ce-i de văzut,
Las' că vezi tu, vii acasă, că avem de dezbătut
O problemă serioasă. Ai plecat cu noaptea-n cap-
Ce ţi-ai zis tu? De nevastă, e momentul să mai scap.
Da' ce zic? Rămâi aicea, cu blondina ta cu tot!
Ţi s-a cam urât de bine. Eu cu tine nu mai pot,
Să convieţuiesc, bărbate. Îmi găsesc şi eu un Moş
Să mă mângâie pe spate şi să-mi umple al meu coş.
-Doamnă dragă, nu vă fie, zău, cu supărare, azi
(Zise deodat' blondina aruncată între brazi).
Eu chiar nu am nicio vină, boşorogul ăsta gras
Mi-a dat nişte bani, în braţe, să mă ţină, să îl las.
Mai departe, treaba voastră, eu sunt angajată-aici
Să fiu Albă-ca-Zăpada şi cu cei şapte pitici
Fraierim câte-un tataie, cum e domnul Jorj al tău.
Ia-l acasă, pliz, mă' doamnă, s-a crezut şi el flăcău!
-Nu-l iau, fato, las' să tragă pentru tot ce a făcut,
Ia-l la tine în echipă! Eu, cu el, nu mai discut.
A dat nevasta din mână, pentru-o blondă de pe gard,
(Nu vreau să-ţi zic ţie cioară), doar pe dumnealui îi ard...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
