Gheorghe-al meu, ce Moș Crăciun!
O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce și cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineață, la cumpărături să merg-
Era frig, era și ceață, ochelarii dau să-i șterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei și îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma prețurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga și în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coșul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moș Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n brațe, slabă și cu ochi de jad.
Mă opresc și mă uit bine, chiar și fără ochelari,
Moșu-o mângâia pe fese și pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc șașiu-
M-a văzut, se înnegrește, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă fețe fețe și-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl știam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă și-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga și suna din clopoțel.
-Maricico, nu vezi bine și nu e ceea ce crezi,
Este fata lu' Elvira, blondina cu ochii verzi;
O-ntrebam ce își dorește, să-i aducă Moș Crăciun,
Dar cum știi că n-aud bine, mai aproape-am vrut s-o pun.
-Și cu mâinile pe țâțe și mai jos ce
căutai?
-Îi era frig, sărăcuța, îți explic tot, numai stai,
Uite-aicea lângă mine, draga mea, nu fă scandal,
Tot ce ai văzut, femeie, nu-i nimica sexual.
E și ea tot o copilă și cum tremura de frig,
Am luat-o eu în brațe și ea s-a făcut covrig.
-Ei, Gheorghiță, crezi că-s proastă și nu văd ce-i de văzut,
Las' că vezi tu, vii acasă, că avem de dezbătut
O problemă serioasă. Ai plecat cu noaptea-n cap-
Ce ți-ai zis tu? De nevastă, e momentul să mai scap.
Da' ce zic? Rămâi aicea, cu blondina ta cu tot!
Ți s-a cam urât de bine. Eu cu tine nu mai pot,
Să conviețuiesc, bărbate. Îmi găsesc și eu un Moș
Să mă mângâie pe spate și să-mi umple al meu coș.
-Doamnă dragă, nu vă fie, zău, cu supărare, azi
(Zise deodat' blondina aruncată între brazi).
Eu chiar nu am nicio vină, boșorogul ăsta gras
Mi-a dat niște bani, în brațe, să mă țină, să îl las.
Mai departe, treaba voastră, eu sunt angajată-aici
Să fiu Albă-ca-Zăpada și cu cei șapte pitici
Fraierim câte-un tataie, cum e domnul Jorj al tău.
Ia-l acasă, pliz, mă' doamnă, s-a crezut și el flăcău!
-Nu-l iau, fato, las' să tragă pentru tot ce a făcut,
Ia-l la tine în echipă! Eu, cu el, nu mai discut.
A dat nevasta din mână, pentru-o blondă de pe gard,
(Nu vreau să-ți zic ție cioară), doar pe dumnealui îi ard...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr blond
- poezii despre sâni
- poezii despre soție
- poezii despre ochelari
- poezii despre căsătorie
- poezii despre brazi
- poezii despre Albă ca Zăpada
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?