Lucruri singure
N-are cum să nu fie frumos orașul din care vii tu,
de pe o stradă între două uitări.
Acolo se aud nesfîrșite fabrici de umbră
împachetînd lucruri singure. Vorbim despre ele
cum am semăna nisip în pustiu. Noi,
cea mai împlinită văduvă și cel mai vesel orfan.
Vorbim tăcerilor în case fără drum,
cînd nu iese soarele și luna mai așteaptă.
Se-ntunecă cerul de vorbe și seacă albia sîngelui.
În război există supraviețuitori. În dragoste, nu.
Iar mîinile tale sînt așa de curate
că poți spăla apa cu ele...
poezie de Adrian Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Un roman de rahat" de Adrian Suciu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre văduvie
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre război
- poezii despre oraș
- poezii despre nisip
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.