Suntem atât de puţini

în compania acestei nevroze care a înghiţit gâtul lebedei
într-un alfabet al învârtirii
încât
ne întrebăm
care pic din noi ar fi capabil să fugă
şi să spună lumii că din cauza noastră
toate întâmplările lor sunt asemenea
nu doar simple coincidenţe care dau naştere unei viituri de înjurături
înainte şi după scriptura unei mirese
proaspăt ieşită din calvarul ei alb

eu sunt doar un şofer
îmi conduc automobilul ca un bisturiu printr-o beregată
iar tu eşti o noapte înfiptă în auz
la fel ca şi o pasăre în zborul ei
aşa că lasă
lasă sunetele să treacă
lasă acel nimeni să ridice piatra
care o să mângâie obrazul de mai târziu
lasă dimineaţa împuşcată din pat şi pleacă
pentru că nu este crima ta
lasă totul să îţi intre în burtă
în sex
pătimaş
şi du-te femeie
du-te să rodeşti o casă

poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!