Emotii, mandarine...

Emoţii, mandarine, îţi şoptesc...
Lumina mea are ochi senini,
Cu norii se joacă în portofel,
Banca noastră a rămas la fel de verde.
Îţi recunosc paşii,
În gândurile mele
Nu ajungem deloc la stele,
Ci dormim în praf cărămiziu...
De ziua ta am închiriat o trăsură,
Vizitiul spunea mereu:"Roata e perfectă,
poşeta e defectă, mai bine mergi pe jos!"
Nu l-am ascultat, voiam doar
Să-ţi culeg nişte flori de zăpadă,
Ascunse de ochii lumii
Ce crede în încălzire globală.
Linişte, riduri, cred că am realizat
Că albul doare şi transformă
Un armăsar în simplă gloabă,
Doi..... în rob şi roabă!
Eu nu o să-ţi fac poze, ştii,
Îţi fac portret în mintea mea.
Mă duc să uit, băncile gri,
Tu rămâi roua dimineaţa!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!