Pereții mă strâng
pereții mă strâng aproape palpabil
printre lucruri caut sarea
pentru condimentarea orelor liniare
rămase după clătinarea lutului
și al ochiului meu verde căzut în palmă străină
am fost absentă la căderea măștii
când lumina vinovată
adusese amiaza adunată din toate părțile
arătându-mi floarea diafană
și-un sentiment înfășurat pe-o frunză
în golul acoperit cu-o umbră
intra lent ispita stârnită de jocul palmelor
în părul răvășit și metamorfoza
raiului hiperbolizat din albastru.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre păr
- poezii despre ore
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.