Cântec fragil
uneori
simți nevoia să te odihnești.
brazda frunții
în care de atâtea ori
ai îngropat soarele
o sprijini de marginea lumii.
tot ce ți-a aparținut până atunci
capătă o altă dimensiune.
de exemplu
lacrimile se sparg.
unele potolesc setea păsărilor,
altele sunt lăsate uitării.
n-ai să crezi,
n-ai să crezi,
dar sunt lacrimi ce trec din senin
în recele zbucium al mării!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre păsări, poezii despre odihnă, poezii despre muzică sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.