Arest la domiciliu
Cu singurătatea ne obișnuim,
Are tabieturi, toane și regrete
Pe care, cu timpul, ni le însușim,
Înghețând în suflet marile regrete.
De iubire ținem posturi tot mai lungi...
Și la mănăstire mai sunt dezlegări;
Sufletele noastre, îmbrăcate-n dungi,
Zac în pușcărie, fără dezmierdări.
Postul de iubire... nu-i păcat mai mare,
Nici, fără tandrețe, mai grea închisoare.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre timp, poezii despre singurătate, poezii despre iubire, poezii despre capricii sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.