Coșul cu amintiri
Azi stau în pat cu ochii către stele
Vreau să mai scriu în cartea vieții mele...
Să fie o mică deziluzie în iubire,
Dar asta e, știu se cheamă, trăire.
Aș vrea să duc o viață mai rafinată,
Cum, nu știu, dar s-ar putea să am zilele numărate.
Vreau să trăiesc frumos această viață
Să fiu bună, veselă în fiecare dimineață.
Mi-aș umple coșul cu amintiri frumoase,
Să văd, s-ajut, să fiu mărinimoasă,
Apoi mi-aș prinde-n gene lumina nestemată
Și mi-aș așeza în plete o cunună fermecată.
Numai că povestea va avea un sfârșit...
Și-aș vrea ca-n coș să mai am de scotocit.
Realitatea e că-mi duc din nou ochii către stele
Să fac din urmă turul vieții mele...
poezie de Eugenia Calancea (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.