Poftă de viață
Sunt tristă și viața mă respinge
Și toți acum îmi râd în nas,
Dar nu mă las eu voi învinge,
Atâta timp cât mi-a rămas.
Credeam că totul e la fel,
Credeam că eu sunt cel învins,
Acum nu pot să cred că cel
Cărui eu mâna am întins,
Este cu mine bun și deschis.
Iubirea ta nu la fel o simt,
Simt doar o inimă împietrită,
Eu te iubesc de ce să mint,
Vreau din nou să fiu fericită.
Mie dor să mai fii cum eu te știu
Și seara să te-aștept în prag,
Crear dacă un pic bolnavă o să fiu,
Să mă ajuți din nou cu drag.
Tu faci lumină când e noapte,
Din întuneric faci dimineață,
Ca tine nimeni nu mai poate,
Să-mi dea mereu pofta de viață.
poezie de Eugenia Calancea (28 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre poftă
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre victorie
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre râs
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.