Nu mă lăsa
Cu fruntea mea sprijinită în degetele tale
Alungi tristețea mea și lacrimile mele.
În ochii tăi tu aduni multă melancolie
Cântând îmbrățișarea ta c-o vagă melodie...
În jurul meu s-așterne singurătatea,
Dar văd cerul ș-aș vrea să-mi aleg o stea.
Chear singură de-aș fi pe a mea baricadă
Când alții vor capul să-mi cadă.
Și-acum, când cade seara din cerul luminos
Tu mă strângi lângă tine, urzind un vis frumos.
Îți spun, nu mă lăsa așează-mi-te-alături
Și ține-mi capul strâns ș-apoi să m-acoperi.
poezie de Eugenia Calancea (20 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre melancolie
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.