Vin sărbătorile, iubite!
Ți-aș cânta un colind de iubire,
Să-ți dezgheț geamurile prin care nu mă vezi,
Să topesc gheața ce-o pui între noi uneori,
Să-ți deschizi poarta către mine:
Îmi dai, ori nu-mi dai?
Mâna, să te simt al meu,
Ochii, să-mi luminezi viața,
Inima, să-ți vindec!
Căci tu mi-ești cel mai falnic brad,
Ce-a rupt securile ce-au încercat să-l taie,
A-ntors furtunile ce-au vrut să-l smulgă,
A-ntins brațele, zâmbind, iernii ce-a vrut să-l doboare!
Și ți-aș ura, cât voi trăi,
Semeț, tu să privești de sus,
Ca orice griji să-ți pară mici,
Problemele, să nu la vezi!
Tu să-mi străluceștii în ogradă,
Eu să te scutur de zăpadă,
Să te scap de orice povară,
Să fii mereu vesel și bun,
Fie-ne zilele de vară
Și serile, ca de Crăciun!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.