Iarnă de poveste

Iarna îşi arată colţii, suflă viscolul sălbatic,
Ţiuie un vreasc în sobă ce se pierde în jăratic,
Ninge ca în "Fraţii Grimm", trec nămeţii de uluce,
Din stihiile ninsorii ies zăludele năluce.

Intră tata nins în casă, alb din cap până-n picioare,
Cu un coş de ciocănei şi un braţ de lemnişoare,
E atât de cald în casă, în micuţa mea odaie
Râde fratele cel mic gângurind într-o copaie.

Sub ştergar acoperită coca binecuvântată
În linişte se dospeşte, dă afară din covată,
Mama cu mâini bătucite scoate tava din cuptor,
Aburi calzi de pâine coaptă se împrăştie uşor.

De tulpan îşi şterge fruntea înmuiată în sudoare,
Cu smerenie ne rupe un coltuc la fiecare,
Mămăliga o răstoarnă, fierbe laptele-n ceaun,
Ne rosteşte "Tatăl nostru" după obicei străbun.

Pâlpâie fitilul lămpii, umbre joacă în tăcere,
Rătăcite pe-un perete se retrag înspre unghere,
În calvarul nopţii albe curg ninsorile celeste,
Adormim în glasul tatei ce ne spune o poveste.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!