Numele tău
La revederea mării
numele tău l-am scris pe nisip,
ca-n oglinda cerului să poată fi păstrat.
La revederea pădurii
pe scoața unui copac numele am crestat,
ca pădurea să nu te uite
și glasul tău
mereu să-l asculte.
Pe drumul cuvintele scrise
- voci ale inimii -,
astăzi, ne putem regăsi.
poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păduri, poezii despre voce, poezii despre prezent, poezii despre nisip, poezii despre inimă, poezii despre cuvinte sau poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.