Amor sincer
Mâinile sale de martir -
Le divinizez în limba nebuniei
Unei Magdalene fragede;
Respir beția Erosului,
Calmul mi-l sufocă
Iar zbaterea răsună-n ecou
Precum o șoaptă disperată
Între zidurile pietruite-ale cetății.
Cu șuvița ta îmi spăl
Parfumul trupului de lavă,
Mă binecuvântez fără-ncetare,
Delirul pudorii e-acum ascuns,
Împrăștiat în echinocțiile din mare
Și ne-ncovoiem a teamă și supunere
Să privim cum vinul benedictin
Țâșnește languros din căldura
Celor două limbi de șarpe,
Căci l-am sorbi până la moarte.
Vreau să-ți eclipsez buzele de rodie
Cu coapsa-mi plină de albeața
Suptă de soare, ce s-a lipsit de melancolie,
Atât de molcomă să ne cheme zorii,
Atât de grăbită să moară de voluptate
Atinsă de clavicula nopții.
Topește-mi spiritul și pictează cu el
Un altul în sculptura eviscerelor
De marmură, ale cărnii tale
Și-a stelelor.
poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.