Staniolul
câți prieteni poate-am am trezit
în dimineața asta cu numărul
meu izbutit izbutit de tăiat
aerul din toate sforăielile lor, aerul
superior (?!) - cu
umărul împins înainte,-nvelit
ca-n fiecare iarnă de sărbători
în gesturi standard, în gest
uri sclipitoare de staniol
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărbători, poezii despre standard, poezii despre prietenie, poezii despre numere, poezii despre iarnă, poezii despre dimineață sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.