Ultimul colind, ultimul Crăciun
Ție îți colind măicuță
În Ajun, la asfințiț,
În casa cea micuță,
Ce mult mi-ai mai lipsit.
În casa cea micuță,
Ce mult mi-ai mai lipsit.
Mă-ntorc la tine, maica mea
Să-ți spun adio, mă întorc.
Și să pup sfântă mâna ta
Să-ți cer iertare pentru tot.
Mă-ntorc la tine, tatăl meu
Să-ți spun adio, mă întorc.
Chipul curat să ți-l sărut
Să te privesc blajin, tăcut.
Chipul curat să ți-l sărut
Să te privesc blajin, tăcut.
Mă-ntorc la tine, tatăl meu
Doar un colind să îți mai spun
Nimic nu e mai trist, mai greu
Decât să-ți iei un rămas bun.
Părinții mei cărunți, plângând
Vă șterg de lacrimi în Ajun.
Poate e ultimul colind,
Poate e ultimul Crăciun.
Pe drumuri albe în Ajun
Se-aude viscolul jelind.
Poate e ultimul Crăciun,
Poate e ultimul colind.
Poate e ultimul Crăciun,
Poate e ultimul colind.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre viscol
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.