Ce tare mă strânge blana asta de lup

mama nu ştia să cânte
doar atunci când plângea, părea că se roagă, dar blestema
blestema "nonsensul" de a-şi creşte singură copiii
blestema neavutul pentru care lupta în fiecare zi până la sânge
până când i se toceau unghiile pe mormântul care urma să-i curme fericirea

uite, chiar şi-n vremurile astea avansate, semănăm cu jupânii lui Caragiale
alţii cu figurile disperate ale lui Munch
că nu-şi pot imagina cum o pisică ar mânca stele
şi nici că profesorul şi-a lecţia din inerţie
sau din pricina salariului, că are omul obligaţiuni severe;
a copilului de-acasă care-l întreabă de dulciuri

deci alt "nonsens" venit din purgatoriul inocent al vieţii acesteia frumoase

că pân' la urmă tot în Pub te opreşti
să bei, să înjuri, să te desparţi de credinţa în God vreo 5 minute
să te holbezi peste umăr la tabloul din perete care ilustrează ceva din epoca renascentistă
să-ţi calculezi intrările şi veniturile pe luna asta de iarnă
de parcă nu ar fi fost de-ajuns că taxele au venit
că prietenii te-au părăsit
că datoria-n caiet arată ca un grafic precum piramida lui Keops
că unu' geme-a durere şi-a deznădejde de ţi se sfâşie realismul umanitar
... dar tu eşti strong, man, eşti al dracului de strong
şi te trezeşti că-l iei în braţe şi că-i spui chestiuni pozitiviste
că te gândeşti să ridici omu' la lumină, la liman, la capăt.

în fine, ziceam ceva de viclenie
ce tare mă strânge blana asta de lup!
ţie cum îţi mai merge?

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!