O noapte...
E întunerc, târziu,
Trecut de ceasul unu al nopții.
Telefonul nu vrea să intre în repaos.
La fel și timpul...
Vorbesc neliniștită cu mine și despre mine.
Ochiul s-a adâncit în întunericul din afara mea,
Dar în mine se propulsează imagini
Despre care nici nu știam că există,
Imagini venind dintr-un alt timp,
Dintr-o altă oglindă.
Răspunsuri haotice
Aleargă prin labirintul necunoscutului.
Starea alpha...
Răspund... cui?! ce?!
Nu mai contează, atâta timp
Cât nu mai caut ieșirea din mine.
În zori voi fi din nou eu,
Un răsărit ca o roză ce abia înflorește.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre trandafiri
- poezii despre telefon
- poezii despre roz
- poezii despre ochi
- poezii despre imagine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.