Lăsămant

Mă-ndeamnă Omul, aburcă-te, nu ai de-ales
Mă ispiteşte Marea, vino pe plajă la topless

De urc pe brânci sau mă târăsc tiptil spre ţel
Aceleaşi pofte, deşi de înălţime-s mărunţel

Port biciuri şfichiuite şi lanţuri după mine
Capabil de sadisme, cum mândrei îi convine,

Şi-i stăruie în ochi priviri de mulţumire
Platonic mă credea, nu taur aprig în iubire

Nu mă-njuraţi, chiar suportaţi-mi inepţia,
Pe cât de pirpiriu, pe-atât de mare-i bărbăţia

Pe şleau mi-au spus-o mai multe poetese
Că are Uniunea veleitare-a-ntâia, pe alese,

Românce, unguroaice, saşe, ce-or fi fiecare,
Îţi fac o normă-ntreagă, ca brave secretare

Uitaţi-mă. Am fost un toboşar, vlăstar de daci,
Un comunist de soi, destoinic, devotat cordaci

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!