* * *
avem puterea de a dărâma tot ce iubim, apoi zidim puterea ce ne-a dărâmat.
trăim în regenerarea perpetuă a propriei suferințe
o poartă eternă spre alte neputințe
încrucișând infinitul cu obsesia timpului
al meu, al tău...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.