Femeia
femeia mea nu este a mea
își aparține sieși
ea este minerul care sapă
sapă în trupul și firea mea căutând
grăuntele de aur
mă doare și ea plânge adesea durerea asta
dar continuă să sape
munți de steril lepădăm
până ce găsește numai ea știe cum
bobul acela
nu și-l ține apoi pentru sine, mi-l dă
iar eu, enervat un pic, gelos și mirat fiindcă l-a găsit
nu-l păstrez
îl las rostogolindu-se pe trotuar
primului din lumea prea grăbită care-l va vrea
și mă tem pentru când
nu o să mă mai doară
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre munți, poezii despre gelozie, poezii despre frică, poezii despre femei, poezii despre durere sau poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.