Vorbesc
vorbesc in gând cu mine insămi
vorbesc cu fulgii care cad
vorbesc cu vântul ce adie
șoptind in cetina de brad!
vorbesc cu iarna ce-mi ingheață
obrajii.. nasul... gâtul tot...
deși eșarfa de matasă
e-nfășurată strâns cu nod!
dar pașii mei ca altădată...
nu vor să calce apăsat
tu mi-ești o sora dragă iarnă
cu tine-n gând... m-am impăcat!
doar soarele ce se ascunde
de ochii mei cu ochelari
imi spune că-n curând apune
si noaptea-i pânză peste ani!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre brazi
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre ochelari
- poezii despre nas
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.