Intrusul
Era tăcut, ofta din greu,
Și nu puteam să îl alin
Pe-acel pribeag, acel străin
Ce se-ascunsese-n pieptul meu.
Mă chinuia prea mut. De ce?
Eu nu știusem cine-i el
Și nu am bănuit defel
Că doare tare-atunci când e.
Nu am știut, când am plecat
Departe de privirea ta,
Că va veni și va durea.
M-a răscolit, m-a invadat,
Mi-a pus în piept povară grea
Intrusul, dorul nechemat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.