În tranşeul...

În tranşeul cămăruţei tale,
tu te rogi si te păstrezi curat.
dar, cum ieşi in lume, ce rafale,
câte gloanţe şuieră turbat!

Zboară-n jurul tău priviri deşarte,
zvârle pofta schije pe asfalt.
Lăudaroşenia vieţii moarte
dă năvală-n care de asalt.

Dacă porţi pe mână ăi pe frunte
semnul că eşti liber de Cel Rău,
mii de demoni sar să te înfrunte,
mii de pofte bat în trupul tau.

Cad alături cei ce n-au putere,
zece mii în partea dreaptă cad.
Clanţănesc în duh de mitraliere,
trag obuzierele din Iad.

Dar tu, ţine calea ta prin gloată,
chiuind ca cei ce dau de larg.
Cănd Cristos iţi este cazemată,
în fărâme gloanţele se sparg.

Fii ca Iosif cu priviri senine,
fii ca Lot cu sufletul curat.
Nu uita că-n lupta pentru tine
Iadu-ntreg în Mielul Sfânt a dat.

Să-ţi încingi cu adevăr fiinţa,
sî te-ncalţi cu râvna cea de sus,
pavăza să-ţi fie-n mers credinţa,
sabie, Cuvântul Lui Isus!

Orice pată de păcat, mârşavă,
spal-o-n har şi fii bşrbat de fier.
Fără luptă, nimeni n-are slavă.
Fără slavă, n-ai cuvânt în Cer!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!