De la vecinul meu din iad

Mi-ai fost vecin şi cumsecade
Nu ne-am certat, nu ne-am urat.
Mi-ai fost prieten ca un frate..
De ce n-ai spus ca sunt pierdut?

Aveam incredere in tine
Si nu stiu alti vecini la fel..
Stiai de Dumnezeu prea bine.
De ce n-ai spus nimic de El?

Vecine bun, vecine draga
O vorba de mi-ai fi spus
Ce fericit as fi in slava
Si cum ti-as multumi de sus!

Dar vai, stateam pe-aceeasi strada
Si ma stiai ca-s pacatos
Stiai ca n-aveam mantuire
Si din pedeapsa nu m-ai scos!

Cand te chemam la bautura
Spuneai ca esti prea ocupat.
De ce n-ai spus atunci in fata
Ca ce faceam era pacat?

Iar cand veneam tarziu acasa
Dadeai din cap cand ma vedeai..
Puteam sa strig, sa cant, sa urlu,
Tu tot nimica nu ziceai...

Si ma gandeam.... vecin ca tine
In toata lumea nu gasesc..
E bun, simpatiic, nu se cearta,
Cu-asa vecin, sa tot traiesc.

Ai vrut sa fii doar cumsecade,
Doar respectat si bun crestin.
Dar tu mergeai pe calea dreapta,
Iar eu... pe drumul de venin.

Nimic acum nu mai pot face..
Primesc pedeapsa mea in iad
Dar nu uita ca sunt aicea,
Ca m-ai lasat mereu sa cad.

Spune de-acum la toti sa stie
Că esti iertat şi mantuit..
Să nu mai faci cum mi-ai facut mie,
S-ascunzi că eşti un pocait!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!