Reproș banal
Ne ninge, azi, cu ceață, pe umbrele,
Ai chef de ceartă, eu nu vreau scandal;
Scrâșnești apocaliptic din măsele
Și îmi ferfenițești rochia de bal.
De ce-mi scoți ochii,-n loc de serenadă
Cu un reproș sarcastic și banal,
Într-un limbaj de mahala, în stradă?
Și fără bani susții un recital.
Un trecător se-oprește,-și face cruce,
'L înjuri de mamă și te dai la el,
O ia la fugă, bietul, se tot duce
Și-ți cade ciuda pe un biet cățel.
Pe gheața, ca oglinda de sticloasă
Aluneci când o piedică îți pun.
Ce piruetă-ntr-un picior, frumoasă
Și ce extaz, de jos, să te adun!
Te uiți la mine, tâmp precum vițelul
La poarta nouă și te-ntrebi de ce,
Ți-am aruncat, zâmbind, în ochi inelul
Și nu-l mai vreau, tu poți să faci orice.
Să fii gelos că ninge peste mine
Și că ating zăpada mai cu drag,
Decât, vreodată, te-am atins pe tine?
Iubite, pentru asta mă retrag.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre scandal
- poezii despre sarcasm
- poezii despre rochii
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- poezii despre obstacole
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.