Starea de duminică
dintr-un nocturn ocazional
luna își sare marmura peste mine plângând,
gândurile dorite se reîntorc din bulevard
prin geamul deschis din albă inerție.
din ochiul veiozei mă ridic spre tavan
trecând printr-un inadmisibil de curând.
e o duminică ajunsă-n cunoaștere,
ridicată-n concret
până la umerii umpluți cu insuccese
prin ultimul strigăt concav.
o linie frântă în poarta parcului se vede
și colonii de emoții oculte...
e greu să te strecori pe lângă ele
dacă nu te faci o absență triunghiulară
ori o nelinie argintie.
succes răpus și tăvălit în cuget recurent
de când prin spațiul tău un încotro se întinde
și zidurile se prăbușesc amar peste sentimentul cu ifose prin limfă de dialecte.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre succes
- poezii despre parcuri
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre eșec
- poezii despre dorințe
- poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.