definiție aforistică de Titu Maiorescu
Adăugat de Cristian Teleucă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "O cercetare critica" de Titu Maiorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
1 E.M.SAPUNARU [din public] a spus pe 13 august 2008: |
| La fel ca orice creatie artistica, poezia, creatie prin definitie, necesita inteligenta - si pentru a o compune si pentru a o intelege, evident! Poate ca, pentru criticul si esteticianul Maiorescu, un om de mare cultura de altfel, poezia este un "repaos" - adica o odihna, a spiritului, care astfel se delecteaza cu alese cuvinte si ginduri! Pacat nu gindesc astfel multi "poeti", care scriu orice le trece prin cap, fara discernamint, pentru ca li se pare ca trebuie sa declare in versuri diverse elucubratii; bine ar fi ca unii scriitori sa se adreseze unui psiholog sau chiar unui psihoterapeut, in loc sa-si astearna pe hirtie sau pe NET gindurile ilustre! |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 13 august 2008: |
| Titu Maiorescu spune că poezia se scrie și se citește cu sufletul, nu cu intelectul - eu așa înțeleg. |
3 E.M.SAPUNARU [din public] a spus pe 14 august 2008: |
| Suflet au toti oamenii, dar nu toti scriu/citesc poezii ... De fapt, "inspiratia", necesara creatiei, este in parte din suflet, in parte din intelect (ratiune), daca acceptam sufletul ca pe totalitatea sentimentelor. Inspiratia este starea de gratie - enthousiamos - zeul interior - cum spuneau vechii greci. |
4 Eduard Zalle [din public] a spus pe 6 octombrie 2013: |
| Încercând să înțeleg unde bate Maiorescu, eu aș spune altfel: Nu tu scrii poezia, ci poezia te scrie pe tine. Este o stare inefabilă și incontrolabilă, care are nevoie pe lângă talent și de acel declic mistic care s-o producă. |
5 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 11 octombrie 2013: |
| Prima poezie am scris-o la 27 de ani, asa ca sunt perfect de acord cu afirmatia domnului Zalle.Nu ca ar fi cine stie ce poezie...  Pana atunci duceam o viata de mafioso.Exagerez, desigur. Dar n-aveam nici-o treaba cu poezia.Nu ca acum as avea  |
6 Aculin Tănase [utilizator înregistrat] a spus pe 30 martie 2016: |
| Charles Baudelaire, cel carea deschis calea poeziei prostului gust (proza poetică sau poezie moderna!) spunea așa: "Poetul care nu cunoaște absolut toate combinațiile posibile ale unui cuvânt cu alte cuvinte, acel poet nu poate să exprime nici cea mai neînsemnată idee." Poezia este o expresie a artei culte: cu cât o poți citi în mai multe chei, cu atât e mai valoroasă. Pe de altă parte, poezia este creația artistică cea mai expusă la impostură. Toți profanii se consideră mari poeți, ba mai mult, caută să impună cu orice preț ignoranța ca normă. Dacă, prin absurd, nu este nevoie de nici o inițiere în arta poetică, întreb: de ce poeții moderni nu ne dau o probă de virtuozitate la un instrument muzical -pian, țambal, saxofon -sau în muzica de operă, că și acolo e poezie, nu-i așa??? Am o butadă care se potrivește perfect și kitsch-ului poetic: "Singurul defect al prostului e hărnicia." (Aculin Tănase) |
7 Agamemnon [din public] a spus pe 30 martie 2016: |
| Butada domnului Aculin este o prelucrare eronată a zicalei arhicunoscute "E rău să fii, și prost, și harnic". Eronată pentru că în afară de hărnicie, prostul are multe alte defecte, culminând cu faptul că e prost. Apoi, trimiterea la prostie nu-și are rostul, dacă vorbim de Maiorescu sau Baudelaire, nume cu oarecare greutate în cultură. A scrie despre un reper emblematic al poeziei mondiale (Charles Baudelaire) că "a deschis calea poeziei prostului gustesc" este mai mult decât ridicol, mai ales când afirmația vine din partea unui făcător de catrene umoristice (tangența lor cu Poezia e zero barat). Dacă poezia este pentru Dv. "o expresie a artei culte" luați-o mai ușor cu epigramele. Miorița este o baladă populară. Despre ea, Arghezi scria: "Poezia cultă românească nu a atins nivelul artistic al Mioriței decât cel mult prin Luceafărul lui Eminescu"! Eu cred că Maiorescu sublinia altceva. Poezia, asemenea muzicii, transmite emoții și stări de spirit sublime fără a recurge la mesaje inteligibile cerebral. Ceea ce nu înseamnă că poezia este o negație a inteligenței. E neinteligibilă, nu neinteligentă. Că pentru român tot ce nu e inteligent e de prost gust, asta e altă meteahnă. De înțeles la un popor alcătuit din 22 milioane de inteligenți și numai doi proști (Președintele și Premierul) Total falsă este și afirmația că poezia modernă este proză poetică. Dimpotrivă, poezia clasică, în cea mai mare parte a ei este epos rimat. Se poate povesti, asemenea unui film. Poezia modernă în libertatea ei deplină de exprimare, se debarasează de epic. Într-un punct dl. Aculin are însă perfectă dreptate. Poezia modernă este arta cea mai expusă la impostură. În ambiguitatea creată, poezia și nonpoezia se confundă adesea. Poeți autentici se pierd printre măscărici și impostori cu tupeu, care contorsionează cuvintele în fraze șocante, dar goale, lipsite de valențe poetice. Poezia, asemenea muzicii, se percepe preponderent cu sufletul, mai puțin cu creierul. Asta spunea acest părinte al criticii literare românești, Titu Maiorescu... |
8 Yorick [din public] a spus pe 30 martie 2016: |
| Domnule critic Aculin, Mărturisesc, cu falangele pe osul stern din dreptul decolteului, că nu am înțeles mai nimic din ceea ce ați dorit să metaforizați mai sus (com. 6), nici unde bateți, în cine bateți sau ce bateți (aici ar fi, parcă, un mic indiciu, dar nu mă pronunț) Poate încercați și d-voastră să dați, acolo, o elucidare sumară, mai pentru noi. Ce înțelegeți dumneavoastră prin artă cultă? Aia care are aviz ștampilat de pe la M.C., I.C.R., U.A.P. sau de la Î.P.Sa ? Că toți ăștia dețin o groază de artiști, culți și o groază de chei (poate doar ultimul să fie ceva mai pletos). Dacă proza poetică sau poezia modernă sunt (după d-voastră), expresii ale poeziei de prost gust, păi să am pardon, dar de așa ceva se vorbea, deja, prin secolul IV (A.D.) de chiar micul retoric Aristotel (proza poetică sau cu figuri), iar poezie modernă au fumat, la greu, mulți din poeții mei preferați, pe care eu nu i-aș numi de prost gust nici de-aș fi cel mai mare și mai tare aforist, epigramist, fabulist, sau butadist din cea mai eclatantă mahala neomodernistă europeană! Pe ce vă bazați afirmația că poezia este creația artistică a mai expusă imposturii? Au nu ați auzit pân-acu' de Gide A. (nu ăl de la A3!) și ai săi Les Faux-monnayeurs (roman), de G.Parker (nu ăla cu stilourile), care a vândut-o pe prima doamnă a lui Uncle Sam - Statue of Liberty (sculptură) sau de G.Manolescu (nu ăsta de la U.S.R.), artist à la belle époque, care era ba marchiz, ba ministru, ba conte, după cum cereau necesitățile și victimele colaterale, supranumit Regele pungașilor (artă teatrală)? Păi de ce domnii poeți să nu dea probe de virtuozitate la drâmbe, pahare acustice, sexafoane sau orgi(i), că sunt mult mai pricepuți (unii chiar experți), deci ar avea cu mult mai multe șanse de acces spre râvnitul Mont Parnasse și muzele aferente? Și mai aflați că eu cunosc proști, nebutadizați până acum, care au cel puțin încă o bască de defecte, exceptând hărnicia! |
9 Aculin Tănase [utilizator înregistrat] a spus pe 30 martie 2016: |
| Am înțeles durerea d-nului Yorick! Fiindcă bietul om nu reușește să citească printre rânduri, altă dată am să vin cu schițe și desene explicative la text, ca să fie mai pe înțelesul dumisale. De când se ridică la rang de artă toate calamitățile așa-zis artistice, de pierde bunul gust. Balada Miorița, așa cum am învățat-o noi la școală, este o stilizare magistrală realizată de Alecsandri, după ce a cules peste 850 de variante din diferite zone. Încercați să mai duceți mâna la pălărie, când e cazul. Mulțumesc. |
10 Yorick [din public] a spus pe 30 martie 2016: |
| Dar stimabilul se pare că a cam citit printre rânduri. Dar nu complet. Păi dacă ar mai trebui să recoltăm și produsele de cultură ce ar putea crește printre bietele rânduri ale onorabilului, am constata că ne-ar mai trebui vreo trei hectare/mp pentru depozitarea celor mai performante pesticide. Bunul gust, la fel ca și bunul simț nu sunt, totdeauna, digerabile. Așteptăm schițele și desenele! |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 30 martie 2016: |
| Marea calitate a prostului e prostia. Daca ar fi si tacut ar putea castiga si prezidentialele intr-o tara bananiera de pe ramolitul continent. Din pacate sarguinta retorica si actionala ii aduc mari deservicii, fiindca ii scot la iveala fondul (fundul si stra-fundul). Titu Colonescu nu avea dreptul sa spuna despre poezie ca e un repaos al inteligentei dupa ce la cunoscut de badia Eminovici. Lirica ipotesteanului e efervescenta a inteligentei. Poezia buna nu e doar un joc de imagini, ci o coregrafie ideatica. In poezia adevarata inteligenta incinge n ceardas cu limba, in timp ce imaginatia ii zice din vioara.... |
12 Aculin Tănase [utilizator înregistrat] a spus pe 30 martie 2016: |
| Domnul Daniel Stanciu s-a prezentat și a pus punctul pe i cum nu se putea mai bine. Mai sunt și oameni care nu înghit orice. Asta înseamnă BUN GUST! CHAPEAU BAS! |
13 Agamemnon [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Alo! Domnul cu bun gust! Miorița nu e culeasă de Alecsandri, ci de Alecu Russo (la Soveja). Ce stilizare? Nici Russo, nici Alecsandri nu au scris poezii la nivelul artistic al Mioriței. Puneți-vă pălăria înapoi pe cap! Unde vedeți bun gust la stanciu? Că pocește numele unor oameni cu merite mari în cultura română? Dacă eu o să vă spun Tacoilin Cănase dovedesc BUN GUST? |
14 Agamemnon [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Cântecul privighetorii este poezie pură. Și este sublim, fermecător pentru orice ureche sensibilă. Dar nu conține nici măcar urme de inteligență. Creierul păsării poet este mai ușor decât unghia de la degetul mic al marelui estetician daniel stanciu. Intelectual, în comparație cu privighetoarea, daniel stanciu este balenă. Dar, în loc de cântec poetic, daniel stanciu emite un interminabil sforăit, iritant, obositor și inteligent. |
15 daniel stanciu [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| O culme a esteticii postmoderniste este etichetarea gargarei melodice a filomelei drept "poezie pura". Eufonia nu e poezie, asa cum intonatia nu e text. De altfel, zornaitoarele lirice (jucarele versificate care suna din coada) sunt categoric repudiate de divinul ipotestean care ne atrage atentia ca o poezie veritabila are nevoie de simtire trecuta prin cutia rezonabilitatii (minte). Constat la Gargamemnon confunda intr-un delir al ecumenismului artelor poezia si muzica (lansand conceptul de «privighetoara poiata» ). Poezia poate avea o cadenta, dar acesta nu-i formeaza esenta (care e o emotia bine temerata de minte). E ca si cum ai judeca eficienta combativa unui soldat dupa cum bate pasul de defilare |
16 Yorick [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Domnul Stanciu, preferatul bine-gustat, i-punctator, non-înghițitoriu și prelucrat la periuță, se pare, al maestrului cu joben, cred că are - poate doar în viziunea mea - o bombăciune abdominal + cervicală cam cât butoiul lui Diogene + cepul aferent. Că de unde altundeva ar putea să extragă atâtea culmi ale esteticii prostmoderniste? Poezia veritabilă încă nu a fost definită de nimeni, cu atât mai puțin ar putea fi executat acest deziderat de asociații jobenați sau prozeliții lor. Oricât s-ar strădui. Esența poeziei, indiferent în câte subspecii a fost divizată aceasta, nu este nici emoție bine temperată de minte, nici expresie a artei culte, cum molfăie, sentențios, jobenații... ...dar ce anume-a fost, / ce-am vrut să fie, / noi nu vom ști-o, poate, niciodată... |
17 daniel stanciu [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Ioricule, te-as ruga sa-ti exersezi virtuozitatea portretistica pe amicii inamicilor dumitale. Relativismele de astea adolescentine am mai auzit. Nimeni n-a definit.. definitiv viata, libertatea, fericirea, dragostea, poezia, siropul sonor de balalaica si, mai ales, farmecul indiscret al democratiei privit prim termopanele matusii Tamara. Sa spui ca uguitul porumbeilor e poezie de dragoste inseamna sa definesti poezia mai poetic decat s-ar cuveni. Definitiile date poeziei de unii critici literari chiar daca nu se bucura de adeziunea unanima a unei comunitati de bipezi rezonabili sunt mai indreptatite decat relativismul bulevardier si semidoct potrivit careia poezia nu poate fi definita. Daca nu poate fi definita, nici scrisa nu poate fi, fiindca n-avem criterii certe sa ne dam seama daca Miorita e o jelanie de cioban abulic sau o capodopera a liricii populare. |
18 Yorick [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Aha! Deci poiezia este definibilă, în definitiv. N-am știut, dar transmit mai departe, urmașilor și inamicilor prietenilor mei bulevardieri. Ca produs ereditar inestimabil. Perlă a profundei chibzuințe a strălucitului cuplul jobelian. Do/ct, că sunteți doi! Cât despre partea cu apucăciunile mele portretistice, chiar că-mi pare rău, dar ce să fac și eu, că mai bag involuntar, uneori, câte o glumă de-aia sinistră. În loc să-mi văd de circumvoluțiunile mele cu pronunțate demielinizări semidocte. Știu prea bine că reputatul filosof exaforist nici măcar nu are joben în dotare. Sau dacă are, știe el foarte bine când să dea cu el de pământ, sau să-l turtească brusc, ce cașcheta mea! (Cu modestia cuvenită: căruia nu căreia. Scuze anticipate.) |
19 Aculin Tănase [utilizator înregistrat] a spus pe 31 martie 2016: |
| S-a pornit discuția de la arta compoziției și bun gust. Pentru a se ajunge la valoare estetică, este necesar ca cel puțin trei elemente - expresivitate, coerență(care include și stilul) și originalitate - să fie contopite într-un summum.Stilul clasic a ridicat poezia la nivelul de provocare atistică. Inițierea în arta poetică este necesară atât în actul de creație, cât și în actul de receptare a creației. Nu întâmplător Nichita Stănescu spunea că "Cititorii se împart în două categorii: cei cu talent și atât!" Din eleganță, poetul nostru nu a vorbit despre profani și ce știu ei să facă mai bine, dar se subînțelege. Ca fapt divers, menționez că pregătesc pentru tipar o selecție tematică de compoziții proprii în volumul CATRENE DIAMANTINE (cosmice, abisale + erotice), unde - printre altele - virtuozitatea stilistică în catren e la cel mai înalt nivel (din toate timpurile). Deja mi-e milă de dinții cârtitori de serviciu când vor începe să tragă de viitorul meu volum! Nu că m-ar interesa, dar sunt curios ce știu să facă și pe unde prășesc (pe bani) culturnicii "cunoscători". Apropo! Nicu Covaci (PHOENIX) lucreaza la un proiect de concert grandios, care se va numi ANTIMIORIȚA! Repet: mai există și oameni cu gust! În zicerea "Poezia este repaosul inteligenței", Titu Maiorescu a ajuns vizionar prin imprudență: azi tot prostul scrie poezii. |
20 Agamemnon [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Domnul Aculin (care debordează de bun gust) mai are o calitate nobilă: este extraordinar de modest! Că așa-s toți artiștii cu bun gust, nu ca țopârlanul de Baudelaire! Domnia sa tocmai pregăteștre pentru tipar o capodoperă aculinian-tănăsistă cum n-a mai scris nimeni de la Homer încoace, ba nici înainte de aista! Cel puțin aceasta este părerea d-lui Tănase despre ultragenialele sale CATRENE DIAMANTINE, care nu sunt numai COSMICE, ci și ABISALE, și chiar EROTICE. Cu o modestie monumentală, dl. Aculin avertizează profanii să nu se apropie de diamantele sale erotice (abisale și cosmice) în care epigramistul dovedește (printre altele) VIRTUOZITATE STILISTICĂ la CEL MAI ÎNALT NIVEL, DIN TOATE TIMPURILE. Așadar Aculin Tănase, poate nu știați, stilistic vorbind este CEL MAI MARE AUTOR al TUTUROR TIMPURILOR. Nici măcar amărâtul de Omar Khaiam, nici ofticatul de Petrarca, nici ciumăfaia de Dante, ca să nu mai vorbim de pigmei (Pușkin, Goethe, Eminescu etc) nu se apropie de această megastea a poeziei scurte, care e domnul Aculin Tănase. Și ca și cum n-ar fi destul pentru a-și susține dezgustătorul bun gust și răsturnarea ierarhiilor în poezie (Jos Miorița!), Aculin invocă încă un geniu al artei de categorie grea, un adevărat Mozart al Bucureștiului, Nicu Covaci de la Phoenix. Până una alta, și până la apariția catrenelor de diamant, sunteți invitați să vedeți cum contopește domnul Aculin expresivitatea, coerența și originalitatea în geniale summum-uri citindu-i epigramele de pe acest sait, care sunt destul de fade, anoste și cu poantă la purtător. |
21 yorick [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Felicitări. Și atât! Sunt un mare fan al abisalelor. Abia aștept să ronțăi vreo câteva. Evident, pe cele mai diamantine. Dacă sunt +erotice, cu atât mai bine. Cosmicele nu mă pasionează, mai ales când sunt la cel mai înalt nivel. Ca fapt divers,... menționez că eu știu să nu prășesc (pe gratis). Apropo!... nu că m-ar interesa, dar rețineți-mi cinci exemplare. Cu autograf. Deja... am intrat în fibrilație. Repet:... și ce gust au? |
22 Agamemnon [din public] a spus pe 1 aprilie 2016: |
| Lord Yorick! Fiți mai rezonabil! Vreți cinci exemplare? La ce vă trebuie jumătate din tot tirajul. Nu vă recomand să gustați catrene diamantine. Că o să vă lase fără dantură... Chestiile astea nu-s pentru noi. Ci pentru oameni cu celule gustative hiperdezvoltate, cu joben și velociped, așa cum are marele stilist Aculin și musiu stanciu... |
23 Yorick [din public] a spus pe 1 aprilie 2016: |
| Boierule, Stați liniștit, că nu sunt pentru mine toate cinci. Am un amic de pe lângă Vărbilău, Dinescu îl cheamă, care m-a rugat să-i fac și lui rost de două-două jumate, că i le-ar fi solicitat direct maître-ului, dar se pare că sunt cam la cuțite, de la nu știu ce doage. A auzit că ar fi diamantine și are un polizor de înaltă performanță, pe la fermă, cu care-și rașchetează butoaiele până le sar doagele. Mă mai ajută și el, când poate, cu polizorul ăsta, mai ales atunci când îmi iau prea mult de ronțăit pentru acasă. Nu vă mai spun că dacă aude și celălalt amic al meu, Kovacs, plecat pe moment în antipastorală, precis vrea și el, măcar de-o transhumanță. Încă o dată, stați liniștit, că nu-mi permiteam, de unul singur, așa investiție corporatistă, la cât și cum prășesc eu. Dar ce spuneați? Joben & velociped? Mon Dieu! Dacă nefericiții apar și cu monoclu d-ăla șic, nu mă văd prea bine, cred că intru iar în fibrilație, ca polizorul poetului-fermier! |
24 Agamemnon [din public] a spus pe 1 aprilie 2016: |
| Danilo, Se vede ai o ureche muzicală mai încăpătoare ca a măgarului. Un compozitor serios a pus pe portativ cântecul de dragoste al privighetorii. În si bemol, gamă tare complicată. Dar armonia este perfectă, după cele mai exacte legi ale compoziției. De aceea prefer să ascult un recital al filomelei în locul doctului tău bla bla, fără diacritice, dar împănat la greu cu neologisme. |
25 Agamemnon [din public] a spus pe 3 aprilie 2016: |
| Dixit Aculin: Dacă, prin absurd, nu este nevoie de nici o inițiere în arta poetică, întreb: de ce poeții moderni nu ne dau o probă de virtuozitate la un instrument muzical -pian, țambal, saxofon -sau în muzica de operă, că și acolo e poezie, nu-i așa??? Supărat rău pe poeții moderni, omul care scoate epigrame cosmice din joben întreabă ceva: se cuvine să i se răspundă. Orice artă cere ani lungi de ucenicie, de studiu, de perfecționare a actului creator. Eminescu n-a terminat facultatea, deși a fost finanțat de statul român (de aici supărarea lui Maiorescu), dar a muncit și a studiat enorm, lucru confirmat de marii săi exegeți. Și chiar dacă o termina, asemenea lui Aron Cotruș, diploma nu putea fi tratată ca un certificat de poet romantic. Poeții (fie ei clasici sau moderni), asemenesa tuturor artiștilor nu trebuie să-și certifice calitatea de creator prin diplome de absolvire. Evident, studiul sistematic, la o școală de prestigiu, cu profesori renumiți, ajută enorm un artist (ce-ar fi fost Brâncuși, fără școala franceză?) Toți creatorii, indiferent de artă, dau, indirect, examene de virtuozitate. Și nu neapărat în fața demosului cititor care, statistic vorbind, va prefera mereu Sandra Brown, în loc de Goethe, ci în fața unui aparat critic competent, existent în fiecare țară care cultivă arta. Care și el se mai poate înșela. Și mai există o probă a timpului, pe care profanul cel orb, Homer, o trece la fiecare mileniu, în vreme ce iepurașii moderni, erudiți dar fără har creator, nu! |
26 Yorick [din public] a spus pe 3 aprilie 2016: |
| Corect spus, Sir AGA! La fix și competent. Apreciez și autocritica: bineînțeles că ne mai înșelăm și noi, dar vinovate sunt tot aparatele ălelalte, care o iau prea des și pe nepregătite pe piste false și pe falseturi. Trăiască A.C.C.-ul! |
27 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 aprilie 2016: |
| Gargamel, dar nu urechile mele hiperdezvoltate erau fondul chestiunii, dupa cum nici obrajorul dumitale fin de hipopotam. Matale spuneai ca un cantecel e o poezie. Ar fi cazul sa le diferentiezi putin. De asemenea, ar cam terbui sa distingi frumosul natural (cantecelul in si becar) al filomelei (care e un arhaism, nu un neologism) de frumosul estetic. Arta e artificiu, transfigurare (imaginativa si afectiva) a naturii. Prestatia vocala a filomelei e maiastra, dar nu e artistica. La fel cum efortul depus de furnici e eminamente sinergic (vorba lui tov. Ilici), dar nu e munca. Arta si munca sunt ale omului. Interpretezi la propriu povestioara cu greierele si furnica, neicusorule.... Maruntele creaturi sunt inventate, sa stii ca nu vorbesc catusi de putin (sunt atat de analfabete in cat nici n-ar pricepe recenziile tale elogioase si nastrusnice despre arta si, eventual efictienta lor in campul muncii). Si te-as ruga s-o lasi mai moale cu aluziile tale fine (de pahiderm) la iepurasii eruditi lipsiti de talent. N-or fi avand talent, dar topaie cu mai multa naturalete in comentarii decat pahidermiii in recuzita lor argumentativa folosesc mereu acelasi sofism ieftin al atacului la persoana.... |