definiţie aforistică de Titu Maiorescu
Adăugat de Cristian Teleucă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "O cercetare critica" de Titu Maiorescu este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar
1 E.M.SAPUNARU [din public] a spus pe 13 august 2008: |
| La fel ca orice creatie artistica, poezia, creatie prin definitie, necesita inteligenta - si pentru a o compune si pentru a o intelege, evident! Poate ca, pentru criticul si esteticianul Maiorescu, un om de mare cultura de altfel, poezia este un "repaos" - adica o odihna, a spiritului, care astfel se delecteaza cu alese cuvinte si ginduri! Pacat nu gindesc astfel multi "poeti", care scriu orice le trece prin cap, fara discernamint, pentru ca li se pare ca trebuie sa declare in versuri diverse elucubratii; bine ar fi ca unii scriitori sa se adreseze unui psiholog sau chiar unui psihoterapeut, in loc sa-si astearna pe hirtie sau pe NET gindurile ilustre! |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 13 august 2008: |
| Titu Maiorescu spune că poezia se scrie şi se citeşte cu sufletul, nu cu intelectul - eu aşa înţeleg. |
3 E.M.SAPUNARU [din public] a spus pe 14 august 2008: |
| Suflet au toti oamenii, dar nu toti scriu/citesc poezii ... De fapt, "inspiratia", necesara creatiei, este in parte din suflet, in parte din intelect (ratiune), daca acceptam sufletul ca pe totalitatea sentimentelor. Inspiratia este starea de gratie - enthousiamos - zeul interior - cum spuneau vechii greci. |
4 Eduard Zalle [din public] a spus pe 6 octombrie 2013: |
| Încercând să înţeleg unde bate Maiorescu, eu aş spune altfel: „Nu tu scrii poezia, ci poezia te scrie pe tine. Este o stare inefabilă şi incontrolabilă, care are nevoie pe lângă talent şi de acel declic mistic care s-o producă.” |
5 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 11 octombrie 2013: |
| Prima poezie am scris-o la 27 de ani, asa ca sunt perfect de acord cu afirmatia domnului Zalle.Nu ca ar fi cine stie ce poezie...  Pana atunci duceam o viata de mafioso.Exagerez, desigur. Dar n-aveam nici-o treaba cu poezia.Nu ca acum as avea  |
6 Aculin Tănase [utilizator înregistrat] a spus pe 30 martie 2016: |
| Charles Baudelaire, cel carea deschis calea poeziei prostului gust (proza poetică sau poezie moderna!) spunea aşa: "Poetul care nu cunoaşte absolut toate combinaţiile posibile ale unui cuvânt cu alte cuvinte, acel poet nu poate să exprime nici cea mai neînsemnată idee." Poezia este o expresie a artei culte: cu cât o poţi citi în mai multe chei, cu atât e mai valoroasă. Pe de altă parte, poezia este creaţia artistică cea mai expusă la impostură. Toţi profanii se consideră mari poeţi, ba mai mult, caută să impună cu orice preţ ignoranţa ca normă. Dacă, prin absurd, nu este nevoie de nici o iniţiere în arta poetică, întreb: de ce poeţii moderni nu ne dau o probă de virtuozitate la un instrument muzical -pian, ţambal, saxofon -sau în muzica de operă, că şi acolo e poezie, nu-i aşa??? Am o butadă care se potriveşte perfect şi kitsch-ului poetic: "Singurul defect al prostului e hărnicia." (Aculin Tănase) |
7 Agamemnon [din public] a spus pe 30 martie 2016: |
| Butada domnului Aculin este o prelucrare eronată a zicalei arhicunoscute "E rău să fii, şi prost, şi harnic". Eronată pentru că în afară de hărnicie, prostul are multe alte defecte, culminând cu faptul că e prost. Apoi, trimiterea la prostie nu-şi are rostul, dacă vorbim de Maiorescu sau Baudelaire, nume cu oarecare greutate în cultură. A scrie despre un reper emblematic al poeziei mondiale (Charles Baudelaire) că "a deschis calea poeziei prostului gustesc" este mai mult decât ridicol, mai ales când afirmaţia vine din partea unui făcător de catrene umoristice (tangenţa lor cu Poezia e zero barat). Dacă poezia este pentru Dv. "o expresie a artei culte" luaţi-o mai uşor cu epigramele. Mioriţa este o baladă populară. Despre ea, Arghezi scria: "Poezia cultă românească nu a atins nivelul artistic al Mioriţei decât cel mult prin Luceafărul lui Eminescu"! Eu cred că Maiorescu sublinia altceva. Poezia, asemenea muzicii, transmite emoţii şi stări de spirit sublime fără a recurge la mesaje inteligibile cerebral. Ceea ce nu înseamnă că poezia este o negaţie a inteligenţei. E neinteligibilă, nu neinteligentă. Că pentru român tot ce nu e inteligent e de prost gust, asta e altă meteahnă. De înţeles la un popor alcătuit din 22 milioane de inteligenţi şi numai doi proşti (Preşedintele şi Premierul) Total falsă este şi afirmaţia că poezia modernă este proză poetică. Dimpotrivă, poezia clasică, în cea mai mare parte a ei este epos rimat. Se poate povesti, asemenea unui film. Poezia modernă în libertatea ei deplină de exprimare, se debarasează de epic. Într-un punct dl. Aculin are însă perfectă dreptate. Poezia modernă este arta cea mai expusă la impostură. În ambiguitatea creată, poezia şi nonpoezia se confundă adesea. Poeţi autentici se pierd printre măscărici şi impostori cu tupeu, care contorsionează cuvintele în fraze şocante, dar goale, lipsite de valenţe poetice. Poezia, asemenea muzicii, se percepe preponderent cu sufletul, mai puţin cu creierul. Asta spunea acest părinte al criticii literare româneşti, Titu Maiorescu... |
8 Yorick [din public] a spus pe 30 martie 2016: |
| Domnule critic Aculin, Mărturisesc, cu falangele pe osul stern din dreptul decolteului, că nu am înţeles mai nimic din ceea ce aţi dorit să metaforizaţi mai sus (com. 6), nici unde bateţi, în cine bateţi sau ce bateţi (aici ar fi, parcă, un mic indiciu, dar nu mă pronunţ) Poate încercaţi şi d-voastră să daţi, acolo, o elucidare sumară, mai pentru noi. Ce înţelegeţi dumneavoastră prin artă cultă? Aia care are aviz ştampilat de pe la M.C., I.C.R., U.A.P. sau de la Î.P.Sa ? Că toţi ăştia deţin o groază de artişti, culţi şi o groază de chei (poate doar ultimul să fie ceva mai pletos). Dacă „proza poetică sau poezia modernă” sunt (după d-voastră), expresii ale poeziei de prost gust, păi să am pardon, dar de aşa ceva se vorbea, deja, prin secolul IV (A.D.) de chiar micul retoric Aristotel (proza poetică sau cu „figuri”), iar poezie modernă au fumat, la greu, mulţi din poeţii mei preferaţi, pe care eu nu i-aş numi „de prost gust” nici de-aş fi cel mai mare şi mai tare aforist, epigramist, fabulist, sau butadist din cea mai eclatantă mahala neomodernistă europeană! Pe ce vă bazaţi afirmaţia că poezia este creaţia artistică a mai expusă imposturii? Au nu aţi auzit pân-acu' de Gide A. (nu ăl de la A3!) şi ai săi „Les Faux-monnayeurs” (roman), de G.Parker (nu ăla cu stilourile), care a vândut-o pe prima doamnă a lui Uncle Sam - Statue of Liberty (sculptură) sau de G.Manolescu (nu ăsta de la U.S.R.), artist à la belle époque, care era ba marchiz, ba ministru, ba conte, după cum cereau necesităţile şi victimele colaterale, supranumit „Regele pungaşilor” (artă teatrală)? Păi de ce domnii poeţi să nu dea probe de virtuozitate la drâmbe, pahare acustice, sexafoane sau orgi(i), că sunt mult mai pricepuţi (unii chiar experţi), deci ar avea cu mult mai multe şanse de acces spre râvnitul Mont Parnasse şi muzele aferente? Şi mai aflaţi că eu cunosc proşti, nebutadizaţi până acum, care au cel puţin încă o bască de defecte, exceptând hărnicia! |
9 Aculin Tănase [utilizator înregistrat] a spus pe 30 martie 2016: |
| Am înţeles durerea d-nului Yorick! Fiindcă bietul om nu reuşeşte să citească printre rânduri, altă dată am să vin cu schiţe şi desene explicative la text, ca să fie mai pe înţelesul dumisale. De când se ridică la rang de artă toate calamităţile aşa-zis artistice, de pierde bunul gust. Balada Mioriţa, aşa cum am învăţat-o noi la şcoală, este o stilizare magistrală realizată de Alecsandri, după ce a cules peste 850 de variante din diferite zone. Încercaţi să mai duceţi mâna la pălărie, când e cazul. Mulţumesc. |
10 Yorick [din public] a spus pe 30 martie 2016: |
| Dar stimabilul se pare că a cam citit printre rânduri. Dar nu complet. Păi dacă ar mai trebui să recoltăm şi produsele de cultură ce ar putea creşte printre bietele rânduri ale onorabilului, am constata că ne-ar mai trebui vreo trei hectare/mp pentru depozitarea celor mai performante pesticide. Bunul gust, la fel ca şi bunul simţ nu sunt, totdeauna, digerabile. Aşteptăm schiţele şi desenele! |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 30 martie 2016: |
| Marea calitate a prostului e prostia. Daca ar fi si tacut ar putea castiga si prezidentialele intr-o tara bananiera de pe ramolitul continent. Din pacate sarguinta retorica si actionala ii aduc mari deservicii, fiindca ii scot la iveala fondul (fundul si stra-fundul). Titu Colonescu nu avea dreptul sa spuna despre poezie ca e un repaos al inteligentei dupa ce la cunoscut de badia Eminovici. Lirica ipotesteanului e efervescenta a inteligentei. Poezia buna nu e doar un joc de imagini, ci o coregrafie ideatica. In poezia adevarata inteligenta incinge n ceardas cu limba, in timp ce imaginatia ii zice din vioara.... |
12 Aculin Tănase [utilizator înregistrat] a spus pe 30 martie 2016: |
| Domnul Daniel Stanciu s-a prezentat şi a pus punctul pe i cum nu se putea mai bine. Mai sunt şi oameni care nu înghit orice. Asta înseamnă BUN GUST! CHAPEAU BAS! |
13 Agamemnon [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Alo! Domnul cu bun gust! Mioriţa nu e culeasă de Alecsandri, ci de Alecu Russo (la Soveja). Ce stilizare? Nici Russo, nici Alecsandri nu au scris poezii la nivelul artistic al Mioriţei. Puneţi-vă pălăria înapoi pe cap! Unde vedeţi bun gust la stanciu? Că poceşte numele unor oameni cu merite mari în cultura română? Dacă eu o să vă spun Tacoilin Cănase dovedesc BUN GUST? |
14 Agamemnon [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Cântecul privighetorii este poezie pură. Şi este sublim, fermecător pentru orice ureche sensibilă. Dar nu conţine nici măcar urme de inteligenţă. Creierul păsării poet este mai uşor decât unghia de la degetul mic al marelui estetician daniel stanciu. Intelectual, în comparaţie cu privighetoarea, daniel stanciu este balenă. Dar, în loc de cântec poetic, daniel stanciu emite un interminabil sforăit, iritant, obositor şi inteligent. |
15 daniel stanciu [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| O culme a esteticii postmoderniste este etichetarea gargarei melodice a filomelei drept "poezie pura". Eufonia nu e poezie, asa cum intonatia nu e text. De altfel, zornaitoarele lirice (jucarele versificate care suna din coada) sunt categoric repudiate de divinul ipotestean care ne atrage atentia ca o poezie veritabila are nevoie de simtire trecuta prin cutia rezonabilitatii (minte). Constat la Gargamemnon confunda intr-un delir al ecumenismului artelor poezia si muzica (lansand conceptul de «privighetoara poiata» ). Poezia poate avea o cadenta, dar acesta nu-i formeaza esenta (care e o emotia bine temerata de minte). E ca si cum ai judeca eficienta combativa unui soldat dupa cum bate pasul de defilare… |
16 Yorick [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Domnul Stanciu, preferatul bine-gustat, i-punctator, non-înghiţitoriu şi prelucrat la periuţă, se pare, al maestrului cu joben, cred că are - poate doar în viziunea mea - o bombăciune abdominal + cervicală cam cât butoiul lui Diogene + cepul aferent. Că de unde altundeva ar putea să extragă atâtea culmi ale esteticii prostmoderniste? Poezia veritabilă încă nu a fost definită de nimeni, cu atât mai puţin ar putea fi executat acest deziderat de asociaţii jobenaţi sau prozeliţii lor. Oricât s-ar strădui. Esenţa poeziei, indiferent în câte subspecii a fost divizată aceasta, nu este nici „emoţie bine temperată de minte”, nici „expresie a artei culte”, cum molfăie, sentenţios, jobenaţii... ...dar ce anume-a fost, / ce-am vrut să fie, / noi nu vom şti-o, poate, niciodată... |
17 daniel stanciu [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Ioricule, te-as ruga sa-ti exersezi virtuozitatea portretistica pe amicii inamicilor dumitale. Relativismele de astea adolescentine am mai auzit. Nimeni n-a definit.. definitiv viata, libertatea, fericirea, dragostea, poezia, siropul sonor de balalaica si, mai ales, farmecul indiscret al democratiei privit prim termopanele matusii Tamara. Sa spui ca uguitul porumbeilor e poezie de dragoste inseamna sa definesti poezia mai poetic decat s-ar cuveni. Definitiile date poeziei de unii critici literari chiar daca nu se bucura de adeziunea unanima a unei comunitati de bipezi rezonabili sunt mai indreptatite decat relativismul bulevardier si semidoct potrivit careia poezia nu poate fi definita. Daca nu poate fi definita, nici scrisa nu poate fi, fiindca n-avem criterii certe sa ne dam seama daca Miorita e o jelanie de cioban abulic sau o capodopera a liricii populare. |
18 Yorick [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Aha! Deci poiezia este definibilă, în definitiv. N-am ştiut, dar transmit mai departe, urmaşilor şi inamicilor prietenilor mei bulevardieri. Ca produs ereditar inestimabil. Perlă a profundei chibzuinţe a strălucitului cuplul jobelian. Do/ct, că sunteţi doi! Cât despre partea cu apucăciunile mele portretistice, chiar că-mi pare rău, dar ce să fac şi eu, că mai bag involuntar, uneori, câte o glumă de-aia sinistră. În loc să-mi văd de circumvoluţiunile mele cu pronunţate demielinizări semidocte. Ştiu prea bine că reputatul filosof exaforist nici măcar nu are joben în dotare. Sau dacă are, ştie el foarte bine când să dea cu el de pământ, sau să-l turtească brusc, ce caşcheta mea! (Cu modestia cuvenită: „căruia” nu „căreia”. Scuze anticipate.) |
19 Aculin Tănase [utilizator înregistrat] a spus pe 31 martie 2016: |
| S-a pornit discuţia de la arta compoziţiei şi bun gust. Pentru a se ajunge la valoare estetică, este necesar ca cel puţin trei elemente - expresivitate, coerenţă(care include şi stilul) şi originalitate - să fie contopite într-un summum.Stilul clasic a ridicat poezia la nivelul de provocare atistică. Iniţierea în arta poetică este necesară atât în actul de creaţie, cât şi în actul de receptare a creaţiei. Nu întâmplător Nichita Stănescu spunea că "Cititorii se împart în două categorii: cei cu talent şi atât!" Din eleganţă, poetul nostru nu a vorbit despre profani şi ce ştiu ei să facă mai bine, dar se subînţelege. Ca fapt divers, menţionez că pregătesc pentru tipar o selecţie tematică de compoziţii proprii în volumul CATRENE DIAMANTINE (cosmice, abisale + erotice), unde - printre altele - virtuozitatea stilistică în catren e la cel mai înalt nivel (din toate timpurile). Deja mi-e milă de dinţii cârtitori de serviciu când vor începe să tragă de viitorul meu volum! Nu că m-ar interesa, dar sunt curios ce ştiu să facă şi pe unde prăşesc (pe bani) culturnicii "cunoscători". Apropo! Nicu Covaci (PHOENIX) lucreaza la un proiect de concert grandios, care se va numi ANTIMIORIŢA! Repet: mai există şi oameni cu gust! În zicerea "Poezia este repaosul inteligenţei", Titu Maiorescu a ajuns vizionar prin imprudenţă: azi tot prostul scrie poezii. |
20 Agamemnon [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Domnul Aculin (care debordează de bun gust) mai are o calitate nobilă: este extraordinar de modest! Că aşa-s toţi artiştii cu bun gust, nu ca ţopârlanul de Baudelaire! Domnia sa tocmai pregăteştre pentru tipar o capodoperă aculinian-tănăsistă cum n-a mai scris nimeni de la Homer încoace, ba nici înainte de aista! Cel puţin aceasta este părerea d-lui Tănase despre ultragenialele sale CATRENE DIAMANTINE, care nu sunt numai COSMICE, ci şi ABISALE, şi chiar EROTICE. Cu o modestie monumentală, dl. Aculin avertizează profanii să nu se apropie de diamantele sale erotice (abisale şi cosmice) în care epigramistul dovedeşte (printre altele) VIRTUOZITATE STILISTICĂ la CEL MAI ÎNALT NIVEL, DIN TOATE TIMPURILE. Aşadar Aculin Tănase, poate nu ştiaţi, stilistic vorbind este CEL MAI MARE AUTOR al TUTUROR TIMPURILOR. Nici măcar amărâtul de Omar Khaiam, nici ofticatul de Petrarca, nici ciumăfaia de Dante, ca să nu mai vorbim de pigmei (Puşkin, Goethe, Eminescu etc) nu se apropie de această megastea a poeziei scurte, care e domnul Aculin Tănase. Şi ca şi cum n-ar fi destul pentru a-şi susţine dezgustătorul bun gust şi răsturnarea ierarhiilor în poezie (Jos Mioriţa!), Aculin invocă încă un geniu al artei de categorie grea, un adevărat Mozart al Bucureştiului, Nicu Covaci de la Phoenix. Până una alta, şi până la apariţia catrenelor de diamant, sunteţi invitaţi să vedeţi cum contopeşte domnul Aculin expresivitatea, coerenţa şi originalitatea în geniale summum-uri citindu-i epigramele de pe acest sait, care sunt destul de fade, anoste şi cu poantă la purtător. |
21 yorick [din public] a spus pe 31 martie 2016: |
| Felicitări. Şi atât! Sunt un mare fan al abisalelor. Abia aştept să ronţăi vreo câteva. Evident, pe cele mai diamantine. Dacă sunt +erotice, cu atât mai bine. Cosmicele nu mă pasionează, mai ales când sunt la cel mai înalt nivel. Ca fapt divers,... menţionez că eu ştiu să nu prăşesc (pe gratis). Apropo!... nu că m-ar interesa, dar reţineţi-mi cinci exemplare. Cu autograf. Deja... am intrat în fibrilaţie. Repet:... şi ce gust au? |
22 Agamemnon [din public] a spus pe 1 aprilie 2016: |
| Lord Yorick! Fiţi mai rezonabil! Vreţi cinci exemplare? La ce vă trebuie jumătate din tot tirajul. Nu vă recomand să gustaţi catrene diamantine. Că o să vă lase fără dantură... Chestiile astea nu-s pentru noi. Ci pentru oameni cu celule gustative hiperdezvoltate, cu joben şi velociped, aşa cum are marele stilist Aculin şi musiu stanciu... |
23 Yorick [din public] a spus pe 1 aprilie 2016: |
| Boierule, Staţi liniştit, că nu sunt pentru mine toate cinci. Am un amic de pe lângă Vărbilău, Dinescu îl cheamă, care m-a rugat să-i fac şi lui rost de două-două jumate, că i le-ar fi solicitat direct maître-ului, dar se pare că sunt cam la cuţite, de la nu ştiu ce doage. A auzit că ar fi diamantine şi are un polizor de înaltă performanţă, pe la fermă, cu care-şi raşchetează butoaiele până le sar doagele. Mă mai ajută şi el, când poate, cu polizorul ăsta, mai ales atunci când îmi iau prea mult de ronţăit pentru acasă. Nu vă mai spun că dacă aude şi celălalt amic al meu, Kovacs, plecat pe moment în antipastorală, precis vrea şi el, măcar de-o transhumanţă. Încă o dată, staţi liniştit, că nu-mi permiteam, de unul singur, aşa investiţie corporatistă, la cât şi cum prăşesc eu. Dar ce spuneaţi? Joben & velociped? Mon Dieu! Dacă nefericiţii apar şi cu monoclu d-ăla şic, nu mă văd prea bine, cred că intru iar în fibrilaţie, ca polizorul poetului-fermier! |
24 Agamemnon [din public] a spus pe 1 aprilie 2016: |
| Danilo, Se vede ai o ureche muzicală mai încăpătoare ca a măgarului. Un compozitor serios a pus pe portativ cântecul de dragoste al privighetorii. În si bemol, gamă tare complicată. Dar armonia este perfectă, după cele mai exacte legi ale compoziţiei. De aceea prefer să ascult un recital al filomelei în locul doctului tău bla bla, fără diacritice, dar împănat la greu cu neologisme. |
25 Agamemnon [din public] a spus pe 3 aprilie 2016: |
| Dixit Aculin: Dacă, prin absurd, nu este nevoie de nici o iniţiere în arta poetică, întreb: de ce poeţii moderni nu ne dau o probă de virtuozitate la un instrument muzical -pian, ţambal, saxofon -sau în muzica de operă, că şi acolo e poezie, nu-i aşa??? Supărat rău pe poeţii moderni, omul care scoate epigrame cosmice din joben întreabă ceva: se cuvine să i se răspundă. Orice artă cere ani lungi de ucenicie, de studiu, de perfecţionare a actului creator. Eminescu n-a terminat facultatea, deşi a fost finanţat de statul român (de aici supărarea lui Maiorescu), dar a muncit şi a studiat enorm, lucru confirmat de marii săi exegeţi. Şi chiar dacă o termina, asemenea lui Aron Cotruş, diploma nu putea fi tratată ca un certificat de poet romantic. Poeţii (fie ei clasici sau moderni), asemenesa tuturor artiştilor nu trebuie să-şi certifice calitatea de creator prin diplome de absolvire. Evident, studiul sistematic, la o şcoală de prestigiu, cu profesori renumiţi, ajută enorm un artist (ce-ar fi fost Brâncuşi, fără şcoala franceză?) Toţi creatorii, indiferent de artă, dau, indirect, examene de virtuozitate. Şi nu neapărat în faţa demosului cititor care, statistic vorbind, va prefera mereu Sandra Brown, în loc de Goethe, ci în faţa unui aparat critic competent, existent în fiecare ţară care cultivă arta. Care şi el se mai poate înşela. Şi mai există o probă a timpului, pe care profanul cel orb, Homer, o trece la fiecare mileniu, în vreme ce iepuraşii moderni, erudiţi dar fără har creator, nu! |
26 Yorick [din public] a spus pe 3 aprilie 2016: |
| Corect spus, Sir AGA! La fix şi competent. Apreciez şi autocritica: bineînţeles că ne mai înşelăm şi noi, dar vinovate sunt tot aparatele ălelalte, care o iau prea des şi pe nepregătite pe piste false şi pe falseturi. Trăiască A.C.C.-ul! |
27 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 aprilie 2016: |
| Gargamel, dar nu urechile mele hiperdezvoltate erau fondul chestiunii, dupa cum nici obrajorul dumitale fin de hipopotam. Matale spuneai ca un cantecel e o poezie. Ar fi cazul sa le diferentiezi putin. De asemenea, ar cam terbui sa distingi frumosul natural (cantecelul in si becar) al filomelei (care e un arhaism, nu un neologism) de frumosul estetic. Arta e artificiu, transfigurare (imaginativa si afectiva) a naturii. Prestatia vocala a filomelei e maiastra, dar nu e artistica. La fel cum efortul depus de furnici e eminamente sinergic (vorba lui tov. Ilici), dar nu e munca. Arta si munca sunt ale omului. Interpretezi la propriu povestioara cu greierele si furnica, neicusorule.... Maruntele creaturi sunt inventate, sa stii ca nu vorbesc catusi de putin (sunt atat de analfabete in cat nici n-ar pricepe recenziile tale elogioase si nastrusnice despre arta si, eventual efictienta lor in campul muncii). Si te-as ruga s-o lasi mai moale cu aluziile tale fine (de pahiderm) la iepurasii eruditi lipsiti de talent. N-or fi avand talent, dar topaie cu mai multa naturalete in comentarii decat pahidermiii in recuzita lor argumentativa folosesc mereu acelasi sofism ieftin al atacului la persoana.... |