Arborele melancoliei
Se plimbă-n alveole pulmonare
Această toamnă cu miros de floare.
Mi-a copt melancolia fruct cu fruct
Și-a modelat-o ca pe-un vas de lut.
Acum, o amforă îmi este lobul drept,
Cu un preaplin ce-mi răscolește-n piept
Nu numai zeama merelor amare,
Ci și a soarelui apusă-nsângerare.
Jelește toamna prin plămânii mei,
Lacrimi gălbui de ceai din flori de tei.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre melancolie
- poezii despre flori
- poezii despre tei
- poezii despre mere
- poezii despre lut
- poezii despre galben
- poezii despre fructe
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.