Scrisoare pe aripa unui înger

Ce am visat, neîndoios s-a dus,
Nemaiavând, se pare, importanţă.
Din acest pol diametral opus
Privesc la tot ce-nseamnă ignoranţă

Nu mă mai mir, atunci când flăcări vii
Se contopesc cu zarea, apoi se sting,
Nici nu întreb de ce se pierd copii
Altundeva decât pe al vieţii ring...

Nu şuşotesc, nu vreau măcar să ţip,
Spărgând eterul, ţăndări, ca pe-un lemn.
Nu dau durerii crunte niciun chip
Şi mă feresc a face vreun îndemn.

Restrâng în sinea mea ce-a mai rămas,
Multiplicând tăcerea asta sumbră
C-un scâncet rupt bătăilor de ceas,
Indicator al unui con de umbră.

Nu mai aştept ceva să se întâmple,
Nicio minune, niciun concert rock,
Doar Dumnezeu prin suflet să îmi umble
Şi să mă vindece din loc în loc.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!