Ultimul erou...
Ștergându-și lacrimile de durere
Cu pieptul plin de decorații,
Pășește trist pe Strada Mare...
Fără urale și ovații!!
E ultimul erou ce mai trăiește
Din marele carnagiu mondial,
Piciorul drept el își târăște
În amintiri ce trec val după val...
Se uită la mulțimea aceea mută
Care-l privește ca pe un strigoi,
Iar el în amintiri e încă pe redută...
Luptând cu bravii lui eroi!!
Alături zace Ion, sergentul
Cu mațele afară, sfârtecat,
Rămas fără comandă regimentul
În scurtă vreme este decimat...
E plin de mâini și de picioare
Smulse de proiectile, prin tranșee,
Iar morții stau grămezi la întâmplare...
Sub focul de obuze și mitraliere!!
Bătrânul caporal Boruz
Urmașul marilor eroi,
Are 'n picior un șrapnel de obuz
Ca amintire din acel război...
Dar nu îl doare atât de rău piciorul
Cât sufletul lui de erou,
Că nimeni nu a dat onorul...
Eroilor din regimentul său!!!
poezie de Relu Mircea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Relu Mircea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.