Și-amândoi aveau dreptate...
Mai există multă violență care încă nu s-a produs.
El se afundă-n corpul ei
Orbește, pentru că dorința îl face orb,
surd și olog deopotrivă.
Dar ce este dragostea?
Este oare vorba de-o întrebare sau de-o sentință?
El va fi
desfăcut, iar ea va jubila înfiorată,
atrăgându-l în noaptea ei ca pe o rochie
care trebuie descheiată.
Dragostea va fi făcută și desfăcută, natural,
nenatural. Va fi invocată
ca o cauză, ca o formă de viață.
Va fi uitată.
Dar dacă dragostea
nu-i decât o încâlceală de mușchi
tânjind dureros să fie dezlegați
de degete cunoscătoare?
Dacă dragostea trebuie doar săvârșită și-atât?
a-întrebat Narcis, aplecat deasupra irisului verde-al apei.
Și-atât,
a răsunat Ecoul din timpanele verzi ale pădurii.
Și-amândoi aveau dreptate.
Și-amândoi erau singuri.
poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre violență
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre rochii
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.