* * *

Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranţă, poporul ce-i tăcut.
Bat clopote-n vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.

Ochii lumii fost-au şi lacomi, şi tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au vrut să ia cu ei, cu forţa, fără bani
Şi holdele bogate, dar, şi avut străbun.

Vânturi însângerate s-au abătut spre noi,
Scântei ucigătoare lăsau trup în noroi,
Istoria păstrează în carţi nenumarate
Nume de răsunet, ce nu vor fi uitate.

N-au cutezat o clipă-n distrugătorul joc,
Viaţa au riscat-o, sperând, doar, în noroc.
Azi, mărturie stau morminte de eroi,
Au apărat pământul cu viaţa, pentru noi.

Acum, să îi cinstim aşa, cum, se cuvine,
Că iarba ne e verde pe văi şi pe coline.
În caldele omagii, în zi de sărbătoare,
Preaslăvind iubirea, de tară, ce nu moare.

Să ştie lumea-ntreagă, c-avem o Românie,
Pe chipul, ei, mereu, va scrie cu mândrie:
Nu este de vânzare, cadou nu o vom face,
Mulţi ani! să ne trăiască, cu români în pace!

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!