Trupul
Trupul este containerul mizeriilor
Ce ne stăpânesc gândurile...
Este spitalul în care
Tăcerile hibernează,
Lăsând simțul tactil la limita inferioară.
O poveste banală,
În care rândurile aleargă,
Fuzionând cu gânduri și sentimente.
O conexiune radiografiată în 3D,
Dând naștere unor marionete
Ce își deversează conștiința în fapte
Și A. D. N-ul în multiplii cu handicap ai tăcerilor.
Veniți să ardem noxele sufletului
În crematoriul durerii!
Se usucă cerneala în iris
și putem deveni orbi,
Ori imuni la dezastrul umanității...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre gânduri
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre suflet
- poezii despre simțuri
- poezii despre radiologie
- poezii despre poluare
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.