Moș Andrei
prin doinele ce curg in vale
si turmele ce-adună miei
mi-apare-n răsărit de soare
icoana zilelor de ieri!
mă văd aievea lângă stână
micuță.... cu obraji de foc....
eram copii si taina noptii
ne adormea intr-un cojoc!
acum cand toamna-si lasă ceața
si picuri reci se strâng in ploi
eu mă intorc in gând la tine
aș vrea sa fim iar amandoi!
dar timpul mă oprește-n ușă
-tu ai plecat demult, nu ieri
nu te intoarce că la stână
e toamna doar... si Moș Andrei!
poezie de Doina Bonescu din Apus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.