O casă pe care nu o vom găsi niciodată
Nu mai aveam răbdare,
voiam să le părăsim cât mai repede casa,
să dormim cu iubiți al căror nume
l-am uitat demult, să ne-asumăm riscuri
cu mințile și cu trupurile noastre,
să trăim în țări
care nu ne-au dorit vreodată
și care nici nu ne-au mulțumit după aceea,
alergând cu furie prin ani
înspre ceva pe care,
într-un final, l-am atins
și care nu-i nici mai mult, nici mai puțin
decât certitudinea de a nu le mai auzi
scârțâitul pașilor,
măsurând dușumelele
unei case pe care n-o vom găsi niciodată.
poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre mulțumire
- poezii despre iubire
- poezii despre furie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.