În bătaia vântului
La marginea timpului,
în bătaia vântului,
din streașina cerului,
curge plânsul Domnului.
Plânge, că ne-am câinoșit,
nedemni, ne-am împărtășit.
Sufletul e-n pribegie,
inim-a rămas pustie.
E mâhnit, dar nu ne pasă!
Avem casă, avem masă,
crezul nostru-i necredința,
am uitat ce-i umilința.
Importanța de-a fi prost
ne pune la adăpost
și minciuna ni-i regină,
coroana-i e de rugină.
Nu mai avem loc pe stradă
de-atâta fanfaronadă.
Vindem tată, vindem mamă,
să ne ia străinii-n seamă.
Prefăcuți, ne gudurăm,
orice nebun venerăm,
am uitat să ne-nchinăm,
omenia-mpuținăm.
Și vorbim, și clevetim...
până ce ne-ngălbenim.
Vorbim să ne-aflăm în treabă,
chiar când nimeni nu ne-ntreabă.
Prea frumoși, prea talentați,
prea deștepți, mirobolanți,
mergem singuri la tăiere,
cinstind călăul... cu miere.
Din streașina cerului
curge plânsul Domnului,
de focul românului
din bătaia vântului...
la marginea timpului...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre talent
- poezii despre suflet
- poezii despre prostie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.